Salutbucuresti.ro

A fost o data ca niciodata un padurar sarac care traia impreuna cu fiica sa, pe care o chema Dambovita, intr-o padure mare si adanca. Fata stia toate secretele padurii, toate potecile, toate cararile, toate vietuitoarele care traiau ascunse in iarba si in tufisuri.
Intr-o zi, un print dintr-o imparatie indepartata s-a ratacit prin padure. Intalnind-o pe Dambovita, i-a cerut sa-l ajute sa-si regaseasca drumul. Ea a fost buna si i l-a aratat. Printul, vazand frumusetea si gingasia ei, a cerut-o de nevasta. Dambovita i-a spus insa ca-i fagaduise deja mana lui Bucur, cioban din vecinatatea padurii. In semn de multumire, printul - care nu era nimeni altul decat Printul Muntilor - i-a oferit atunci fetei un cutitas si o sfarleaza de lemn. Daca invartea sfarleaza, i se indeplinea orice dorinta.

Dupa intalnirea cu printul, fata s-a dus cu cutitasul si cu sfarleaza si i le-a aratat logodnicului ei, Bucur. Dorind sa-i dovedeasca ce mult il iubeste si ca i-a fost fidela, ea a infipt cutitul intr-o stanca. Din locul unde a lovit, a tasnit un izvor de apa buna, curata si clara ca lacrima fetei. Dambovita a botezat acest izvor cu numele ei si, impreuna cu iubitul sau, au format un satuc la marginea padurii pe malul izvorului. Bucur a dat asezarii numele lui. Si asa, satucul, devenit astazi metropola, se numeste Bucuresti, iar apa care-l strabate : Dambovita.
Mai spune legenda ca indragostitii s-au casatorit, au avut copii vrednici si au trait ani multi si fericiti. Daca n-or fi murit intre timp, or mai fi traind si astazi...

Geneza Bucurestiului ramane inca invaluita in mister. Localizata in spatiu - se afla la 60 km departare de Dunare, 125 km de Carpati si 260 km de Marea Neagra - dar pierduta in timp, intemeierea orasului Bucuresti cat si sonoritatea numelui sau sunt legate de legenda lui Bucur, pastor de oi, care ar fi pus bazele unui sat pe malul Dambovitei.
In trecut se numea Cetatea Dâmbovitei, numele actual de Bucuresti este pentru prima data amintit intr-un document semnat la 20 septembrie 1459 de domnitorul Vlad Tepes care si-a stabilit aici a doua resedinta dupa cea de la Târgoviste. In 1859 devine capitala Principatelor Unite Române, ca mai apoi in 1862 Bucuresti sa devina capitala României.
In limba veche a dacilor," bucur " inseamna cioban, trecator, calator spre locul de iernat cu turma. "Bucura" reprezenta locul de intalnire a ciobanilor; si ce loc mai prielnic decat Campia Munteniei ar putea exista pentru o astfel de reuniune a turmelor. Inca din vremea dacilor acest spatiu mioritic - "Bucura"- brazdat de ape, bogat in pasuni si paduri, cu o clima blanda se bucura de popularitate in randul oierilor. Acestea fiind spuse, legenda cobanului Bucur nu poate fi considerata intamplatoare, prezenta lui in acest spatiu fiind pe deplin justificata.

"Bucurestii sunt o creatie a natiunii noastre, sunt originalitatea noastra, sunt tot ce am fost în stare sa facem...Bucuresti-ul a ajuns, ca prin proprie vitalitate, sa se impunã ca o Capitala unica asupra careia s-a revarsat grija atenta a unor mari oameni pe care insa nu i-am înteles deplin pentru a li se arata ecunostinta cuvenitã... " N. Iorga - "Istoria Bucurestilor" 1939

Bucurestiul de altadata. Un oras care ne farmeca ori de cate ori cadem prada nostalgiei si ne amintim de el. Astazi numai fotografiile vechi si peliculele cinematografice de arhiva mai pot reda aerul elegant ce putea fi respirat in acele vremuri. Astazi in capitala Romaniei nu mai regasim aproape deloc atmosfera boema de odinioara.
Sa hoinarim pe strazile pierdute in timp ale vechiului Bucuresti. Decenii in urma, acele locuri reprezentau inima orasului care batea la unison cu a locuitorilor. Sa coboram in trecut sa stergem de praf amintirile, sa le dam viata. Ne lasam invaluiti de atmosfera cu iz de parfum frantuzesc si melodii vechi, mergand din poarta in poarta, din pravalie in pravalie, asistand la discutiile zgomotoase ale negustorilor de atunci.

Sfarsitul secolului XIX ne gaseste intr-un Bucuresti in care se inalta in tot locul, cladiri elegante si impunatoare construite in stilul renasterii franceze sau italiene. Sunt de remarcat si pietele de inspiratie franceza in care strazile pornesc radial.
Toate aceste constructii au fost realizate conform planurilor arhitectilor francezi sau români, formati la scoala de arhitectura franceza si construite de echipe de constructori italieni, utilizînd renumita caramida "subtire italiena". Dupa modelul cladirilor apartinand burgheziei franceze s-au folosit decoratiuni elegante - ghirlande de flori care incadreaza ferestrele, medalioane elegante, mansarde inalte cu ferestruici mici ovale acoperite de cupole rotunjite sau trapezoidale placate cu solzi metalici.

Toate aceste elemente arhitectonice, la care se adauga atmosfera prezenta in numeroasele cafenele ale orasului si viata literar artistica foarte intensa, fac din Bucurestiul inceputului de secol XX "Micul Paris" din estul Europei.

Pe strazile vechiului oras umblau odata pantofii eleganti si bine lustruiti ai domnilor si mai sfioase si gratioase ghetutele doamnelor; motiv de satifactie vadita pentru „pantofarul“ care isi privea creatia zambind pe sub mustata, iar pentru „lustragiii“ care te invitau sa sezi, numeroase ocazii de a-si spori veniturile.
Atmosfera inundata de acordurile flasnetelor era din cand in cand strapunsa de strigatele stridente ale „sacagiului“, care rasunau in toate cotloanele alaturi de zarva copiilor in fuga lor neobosita pe strazile inguste .
Bucurestiul de altadata ramane astazi doar o proiectie a nostalgiei locuitorilor sai din care razbat melodii vechi
si imagini marcante.

Un oras ciudat si incantator - acesta este Bucurestiul.
Antitezele si sarmul se datoreza in mare parte urmelor trecutului si in egala masura elementelor moderniste ce au patruns cu dinamism mai ales dupa 1989. Exista mai multe perspective ale unui oras in care se imbina in mod incantator arta, tehnica de ultima ora, socialul si mondenul.
In ciuda tendintei de construire intensiva din anii '80, capitala Romaniei ramane un oras agreabil, in care parcurile inundate de verdeata te imbie la plimbare sau la o bine meritata odihna pe bancutele sale relaxante. De asemenea servicii de agrement pe lacurile din interiorul lor atrag locuitorii si vizitatorii la sfarsit de saptamana in aceste oaze de verdeata. In concurenta cu ele, cafenelele isi etaleaza terasele pe tipul verii debordand de tinerete si te ademenesc cu caldura lor si mirosul de cafea fierbinte proaspat preparata in anotimpul rece.
Veti fi probabil placut surprinsi de amestecul de stiluri arhitecturale din Bucuresti. Incepand de la Curtea Veche,
resedinta din secolul al XV-lea a lui Vlad Tepes - sursa de inspiratie pentru personajul Dracula -, la biserici ortodoxe in stilul baroc , la vile in stil Second Empire, la arhitectura masiva din epoca comunista, si terminand cu Palatul Parlamentului, o constructie colosala cu peste o mie de incaperi si a doua ca marime in lume.

Este usor sa calatoresti in Bucuresti. Reteaua de metrou este extinsa in tot orasul si este in expansiune. Orasul este strabatut de la nord la sud de bulevarde spatioase, de la Arcul de Triumf pana in Centrul Civic, care se intersecteaza cu altele ce se desfasoara pe directia est - vest. Calea Victoriei, care se afla in continuarea Soselei Kisseleff, este marginita de cladiri publice impozante: Muzeul National de Istorie si Palatul Postei, iar spre capatul sudic al bulevardului se afla parcul Cismigiu.
Bulevardul Magheru se intinde pe o directie paralela cu Calea Victoriei, iar pe toata lungimea lui puteti gasi agentii de turism si ale companiilor aeriene, cinematografe moderne si hoteluri elegante.